Da recunosc e greu... Dar ce pot sa fac?Nimic e clar,sufar si tac. Stiu bine ca va vei o zi in care si el va suferi si poate eu o sa radiez de fericire...
Tin minte si acum vorba mamei mele:'Roata cat ar fi de patrata tot o sa se intoarca odata,sa tin capu sus si sa lupt mereu ca asa e viata si e greu'... Imi e greu chiar foarte greu:o3 pentru ca eu credeam in el dar el a uitat,cum a venit o zdreanta cum ma lasat:'(:'(
Nessun commento:
Posta un commento